Au trecut 2 ani de atunci. De când ne-am luat inima-n dinți și am decis că e momentul să deschidem un studio. Am zis că trebuie să găsim un spațiu al cărui proprietar să fie deschis la ideea că poate studioul va fi un eșec răsunător și că vom pleca înainte de 6 luni. Și studioul urma să îl deschidem neapărat împreună, că separat nu am fi avut nici jumătate din curajul pe care îl aveam atunci.
Cine ne cunoaște – pe mine și pe Camelia Burduja – crede că suntem prietene de o viață. Nu e așa.
Totul a început cu un simplu “mulțumesc”.
Ne cunoșteam virtual de prin 2011, din recomandările făcute de mămici pe grupurile de pe Facebook. Ne urmăream una pe alta, dar nu am vorbit niciodată. Era imposibil, doar eram concurente directe 😉 La acel moment eram printre puținii fotografi care făceau fotografie de familie și care voiau să se specializeze pe nișa asta.
In 2011, la întâlnirea cu o mireasă am aflat că recomandarea a venit din partea Cameliei. Am fost atât de surprinsă și de încântată, încât când am ajuns acasă i-am și scris un mesaj de mulțumire pe Facebook.
De la primul mesaj și până în acest moment s-au adunat peste 150 mii de mesaje între noi doar pe Facebook. Ne vedem mult prea rar, dar vorbim zilnic. Mai strecurăm câte un mesaj și când suntem în vacanță, că ne e dor…
Nimeni nu înțelege bucuriile, tristețile și frustrările inerente fotografiei de copii și muncii în studio așa cum o face Cami și invers. De la bebeluși de vis și copii cu ochi de stele, la becuri arse în mijlocul sesiunii foto, Cami e cea care mă înțelege cel mai bine.
Studioul a fost și este o experiență mult peste așteptările noastre. Ne-a surprins și încântat deschiderea familiilor spre ședințe foto în studio, am învățat și am experimentat lucruri pe care nu am fi avut curajul să le facem singure, si am cunoscut o mulțime de oameni minunați care ne-au trecut pragul (atât clienți cât și fotografi).
În mersul zilnic al lucrurilor uităm adesea cât de mare e binecuvântarea. Dar uneori ne oprim din alergare, ne uităm una la alta, la ce am reușit să facem, și ni se pare incredibil că noi, două fete fără nici un ajutor material din altă parte, doar cu multă muncă, cu susținerea morală a familiilor și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, am ajuns aici. Și simțim că încă suntem la început și că mai sunt atâtea lucruri de învățat și de făcut, atâtea proiecte de realizat și atâta frumusețe de fotografiat.
Și totul a început cu “mulțumesc”.
