Pe Anca o cunosc din liceu. Ne-au trebuit mai bine de 17 ani (wow, nu imi vine nici mie să cred!) să ne dăm seama că bunicii noștri au locuit în același sat. Sesiunea foto cu familia Ancăi îmi este una dintre cele mai apropiate de suflet – poate pentru că am făcut-o la Beliș, locul amintirilor din copilărie și adolescență, sau poate pentru că după atâția ani ne-am revăzut și ne/am bucurat de lumină, de binecuvântările din viața noastră și de locurile atât de pline de frumusețe și pace, departe de oraș.
Dacă vă era dor de vară , de natură și de zâmbetul unui copil fericit: